Minus este pe val toamna aceasta, pregătind câteva albume pentru lansare . Unul din ele a apărut deja, este vorba de „Drift”, albumul lui Marc Houle, căruia i-a venit rândul pe scena electronică.

“This album is about the cold dark grey Berlin winter” – Marc Houle, afirmația asta sumarizează la perfecțiune atmosfera acestor piese. Un sound foarte apăsător și rece, fără pic de milă. Se pare că ultima ioanră petrecută în studioul său i-a oferit artistului catalizatorul ideal pentru a-și pune pe hârtie întreaga filozofie muzicală. Rezultatul este un album manifest care ne oferă o fereastră prin care putem vedea mare parte din spiritul lui Marc.

În introducere, ascultătorii primesc o scenă veridică care simbolizează trecerea în lumea proprie a albumului. „Inside” începe cu sunete de pași pe un coridor rece, urmat de bătăi în ușă, care se transformă în bași agresivi. După ce am dat play, mi-a lua un pic să-mi dau seama exact de la ce vin sunetele acestea, localizându-le doar după apariția ritmului.

Construit pe 8 piese albumul reușește să spună o poveste despre intimitate și optimism într-o lume gri și rea. Deși majoritatea pieselor sunt ca niște nori apăsători, gata să se dezlănțuie asupra auditorului, avem și câteva sclipiri de speranțe mai bune, precum „Sweet” sau „Hitcher man”, cea din urmă aducând cu o parodie a vreunui film horror mai vechi.

În mod special ne place „Seeing In The Dark”, o piesă învăluită în straturi dense de bas, care acumulează o tensiune gata de a fi tăiată cu cuțitul. Practic, acest sunet conturează norii de care vorbeam mai sus și care, în ciuda aglomerației nu explodează, dar lasă un sentiment nedefinit în spate, rămânând în fundalul celorlalte piese.

Piesa care denumește albumul „Drift” este un monstru muzical complet cu sample-uri înălțătoare, bas antrenant și gânduri rele. Aceasta constituie un moment de turnură în economia release-ului, deoarece după aceasta sunetul apăsător începe să se ridice, iar o dată cu „Melting” , o piesă foarte atmosferică, totul revine la normal, lucru minunat pictat în ultima piesă a compilației „Hammering” care pare a încerca să refacă tot răul creat de vibrațiile anterioare.

Personal nu mă așteptam la o asemenea profunzime de la acest album, care ne arată încă o dată că după fiecare moment de frig vine și căldura. Sperăm că și următoarele release-uri de la Minus să fie chiar mai bune.