Timpul s-a scurs prea repede de la ultima ediție Electric Castle și se pare că nu a avut răbdare cu noi nici în pe parcursul acestei ediții. Totul a fost pe fugă, poate și pentru că evenimentul a fost plin de întâmplări.

Dificultățile întâmpinate de organizatori la această ediție au împins festivalul într-o nouă etapă a existenței.  Până acum, ploaia și noroiul au reușit să răpună câteva festivaluri mari de la noi, însă EC nu numai că nu s-a lăsat învins, dar a și ieșit mai puternic. Noroiul care i-a întâmpinat pe participanți încă din prima zi a reușit să facă vizibilă o comunitate mare de fani loiali, iar soluțiile găsite de organizatori pentru noroi au fost suficiente pentru a face evenimentul practicabil. Cel mai important este că anul acesta s-a văzut cât de mult s-a schimbat comunitatea locală, cea din Bonțida, care sprijină evenimentul cu toată suflarea sa. Festivalul a reușit să dea un scop oamenilor de aici, iar satul devine tot mai aranjat cu fiecare ediție. Desigur, ajută și celelalte evenimente din timpul anului, dar deocamdată acesta este cel mai mare. Dacă comunitatea crește, trebuie să crească și festivalul.

EC a fost o experiență contradictorie. Am fost și profund dezamăgiți de unele prestații, Rudimental sau Netsky, de exemplu, dar am fost și impresionați de câteva prestații: Ellen Alien, James Zabiela, Cosmin TRG, Maya Jane Coles, Flight Facilities, doar câteva nume care au strălucit. Am avut și o mare surpriză din partea lui Cardopusher, care a venit cu un set neașteptat de bun. Fără îndoială, The Cat Empire a realizat unul dintre cele mai frumoase concerte la care am fost, iar Prodigy a fost doar o umbră obosită a ceea la ce ne așteptam. Pe plan vizual și sentimental, lipsa verdeții a avut un impact asupra tuturor participanților, cu toate că pentru unii a fost pozitiv, dar prezența spațiului de recreere, Hideout-ul, cu toate instalațiile accesorii, au format contrastul necesar unei experiențe pozitive.

Pentru organizatori a fost evenimentul la care au învățat să nu-și mai facă griji și să învețe să iubească haosul. Lipsiți de parcări, au fost nevoiți să cedeze accesul tuturor mașinilor în sat, iar spațiul exterior al festivalului a scăpat de sub orice control, unul dintre lucrurile cele mai dragi lor. Din fericire, nu a durat mult până s-au repliat, iar lucrurile au început să pară mai normale. Chiar dacă lupta în  spațiu public a fost parțial pierdută, modul în care au reușit să se descurce în interiorul festivalului i-a făcut pe marea parte a participanților să plece acasă mulțumiți.

EC 2015 este ediția la care festivalul și-a atins capacitatea în formatul actual. În timpul concertului The Prodigy a devenit clar pentru toată lumea că singura șansă a festivalului de a crește și anul următor este să redeseneze toate scenele. De abia așteptăm să vedem la ce se vor gândi organizatorii, pentru că noi ne vom aștepta la schimbări majore.

poze pe pagina evenimentului