Stefan Robbers este personajul din spatele pseudonimului „Terrace”, care ne servește astăzi un release aparte: „Face Infinity”. Poate numele artistului sau al proiectului nu vă sună așa de cunoscut pentru că ultimul release sub acest nume a fost în 2005, însă de atunci olandezul a fost ocupat mai mult cu binecunoscutul „Acid Junkies”, proiect care a devenit legendar în lumea acid house.

Inițial nici noi nu știam prea multe despre artist, și a trebuit să facem un pic de muncă de cercetare. Albumul de față ni s-a părut cu atât mai interesant cu cât am dat peste o afirmație a renumitului Mike Banks care-l numea pe Stefan „fratele nostru de acolo” [„our brother over there”.], făcând referire la atitudinea pozitivă care o are grupul Undeground Resistance față de olandez. Cei din Detroitsunt renumiți pentru atitudinea lor deloc prietenoasă cu mare parte din scena actuală, așa că am considerat că atitudinea lor trebuia să fie bine fondată și am decis să ascultăm mai de aproape albumul.
„Face Infinity” este un album mai diferit față de ce am ascultat în ultima vreme, lucru care se vede chiar de pe coperta care ne sugerează continuitatea propagării sunetelor prin vidul cosmic. Stilul acoperit este, în principiu, dub techno presărat cu o varietate largă de instrumente și sentimente, reușind să acopere o paletă diversă de experiențe muzicale. Opera este dedicată infinitului și deși pare o temă prea abstractă și prea vastă, albumul are exact ceea ce e nevoie pentru a sintetiza câteva elemente cheie pentru aceasta și anume savoare și profunzime.

Albumul a fost compus împreună cu Fraknoise, un artist relativ recent pe scena internațională, pe numele său real Allard Krijger, un pasionat al sintetizatoarelor analogice. Influența lui se simte foarte bine pe parcursul pieselor fiind evidente sunetele non-digitale, brute și pline de personalitate. Dintre piesele prezente pe album recomandăm „Anabells dub”, o experiență de-a dreptul infinită, care pare să încetinească timpul în timp ce acorduri electrice mută secundele ceasului mai departe pe scala timpului. Aceasta este una dintre puținele piese pe care le-am ascultat de-a lungul timpul care a reușit să facă timpul să se dilate și să să se întindă la nesfârșit, pentru că a creat acea senzație de nelimitare și continuitate caracteristică albumului. Deși are doar 6:03 minute, acestea par mult mai multe și din păcate sunt tot prea puține pentru a savura în mod satisfăcător toată compoziția.

O altă piesă care ne place mult este realizată în colaborare cu Wladimir M. care-și împrumută vocea pentru „Mijn stad” [„Orașul meu”], o referire la marele oraș globalizat în care trăim. Vocile de pe aceasta sunt hipnotizante, presărate frumos printre un ritm domol ca intensitate dar suficient de alert ca să te pună-n mișcare. La acestea se adaugă o grămadă de efecte care fac piesa palpitantă pentru orice ascultător. La fel de mult ne place și „Wheelie”, adică o piesă asemănătoare cu „Annabells Dub”, dar cu un ritm mult mai spart și cu sunete care se pierd în ecouri nesfârșite. Aceasta pare modalitatea perfectă pentru a încheia acest album, însă este ceva mai bun decât atât.  Este vorba despre „Săo Paulo Sunset”, o combinație de sunete liniare perpetue și un bas ritmat, care animă de pe fundal haosul creat de multitudinea de armonii. Toate piesele de pe acest release au ceva special care le încadrează în tema vastă a albumul, însă depinde de fiecare ascultător să descopere ce e așa de special la fiecare.

Release-ul a apărut azi pe 10 ianuarie, de la  Eevonext și e disponibil cam pe toate magazinele din domeni. Spor la cumpărături!