“Peninsula”, sau anul acesta “Cockelive” este fara indoiala unul din cele mai importante si mai mari manifestari de acest gen din Romania, un festival la care an de an vin mii si mii de oameni, in cautarea muzicii bune si a distractiei neconditionate, pe care an de an cei mai multi o gasesc. Echipa techno.ro a fost si ea acolo, ce a gasit, cititi si voi in continuare…

In afara de schimbarile mai putin importante ce tin de numele unelor scene sau alte lucruri de acest gen, cea mai importanta schimbare de anul acesta, observata si criticata de absolut toata lumea care a vrut sa se distreze la Peninsula 2009, a fost pretul de intrare la festival, unul “de criza”. De altfel, acesta a fost cel mai mare minus al festivalului, 100 ron pe seara, in cazul in care iti cumparai la intrare biletul, a eliminate din start posibilitatea oricarei decizii spontane, obligandu-te sa iti achizitionezi din timp biletul, care a costat minim 170 ron, cu toate reducerile posibile, pe toata duarata festivalului – si sa fim sinceri, cati dintre noi nu lucreaza si au putut sa vina joi sau duminica seara…

In fine, trecand peste preturile extreme de piperate, in constrast cu criza financiara simtita pe plaiurile noastre, pot spune ca din punct de vedere al lineup-ului, editia 2009 a adus cu ea o sumedenie de lucruri bune (desi daca ne gandim la pret ar fi trebuit sa fie si mai bune).
Prima seara, adica Ziua 0, i-a avut ca principali protagonisti la Freedom Arena pe Chris Su, Chase and Status & MC Rage si pe Whiterloy care i-au incantat pe cei prezenti cu d’n’b si dubstep de cea mai buna calitate. Apoi Ziua 1 la Cockelive Peninsula, cea mai importanta zi pentru noi, i-a avut ca invitatii principali pe legendele techno Chris Liebing si The Advent, completati de doi artisti maghiari care ne-au surprins placut: Igor Do’urden si Hot X – pe care ii mai asteptam cu drag pe la noi si cu alte ocazii… Toate seturile din aceasta seara au fost excelente, toti artistii au fost inspirati, eliminand din start orice tenta de monotonie, completandu-se reciproc prin muzica pe care au ales-o. Dupa “incalzirea” ca la carte facuta de cei doi dji din Ungaria, a venit randul lui Cisco Ferreira (a.k.a The Advent) sa rupa normele cu un set de techno extrem de energic, care ne-a bagat in priza, energizandu-ne de la primul pana la utlimul beat – timp de doua ore – cat a tinut prestatia sa. Chris Liebing, unul din maestrii incontestaibili ai muzicii electronice, a realizat un set de exceptie, urcand incet dar sigur nivelul de energie din ritmurile sale, fara sa te lase sa respiri macar o secunda, insa intr-o maniera diferita in comparative cu The Advent; mult mai deep si mai patrunzator.

A reusit sa hipnotizeze pe toata lumea cu sunetele sale caracteristice si sa ramana proaspat timp de 3-4 ore, pe toata durata prestatiei sale. S
Din acest punct de vedere, anul acesta am avut parte de ceva ce a lipsit la editiile precedente, o portie de techno adevarat, un lucru care ne-a facut cat se poate de bucurosi. In aceasi zi mai putem aminti si de setul artistului olandez Tiesto, care insa nu a prea impresionat pe nimeni, ba chiar a reusit sa dezamageasca o parte din fanii sai. Un alt artist care merita toate aplaude este Gorjira, care a reusit, pe langa prestatia cu de breaks cu un pic de d`n`b, sa extazieze publicul insomniac, la momentul rasaritului, cu o aversa masiva de dubstep, demoland orice urma de constiinta. Un alt aspect pe care nu il intelegem si nu putem sa-l trecem cu vederea din punct de vedere al lineup-ului este de ce au ales organizatorii ca Layo & Bushwacka si Chris Liebing sa mixeze in acelasi timp, la doua scene diferite, in conditiile in care multi ar fi vrut sa mearga la amandoi, lucru care era aproape imposibil. Cu toate acestea, a fost o noapte de vineri, 24, nebuna la Peninsula.
Ziua cu nr. 2 a adus cu sine o gama diferita de artisti, cu beat-uri mai linistite, contrastand astfel cu prima seara si oferind o sansa de a se odihni celor care au petrecut fara incetare pana in acel moment, cand sunetele de techno au dominat peisajul sonic al festivalului… Astfel, la Freedom Arena i-ati putut vedea pe artistii autohtoni Tomasan si Unu’, pe Coyote din Ungaria, dar si pe headliner-ii din aceea seara – Booka Shade – care au inebunit lumea cu un live act de exceptie. In acelasi timp, la Coke Terace, au concertat Parov Stelar & Band precum si una din legendele muzicii electronice, Richard Dorfmeister.

Ultima zi la Cockelive, nu a fost mai putin intensa ca prima… Inca de la 19:30 oamenii au inceput sa danseze frenetic pe beat-urile sparte ale britanicilor de la Freestylers, care au adus cu ei si un band, pregatind lumea pentru cea ce avea sa urmeze: The Prodigy, poate cea mai asteptata trupa care a venit vreodata sa concerteze la Peninsula. De altfel, cat vedeai cu ochii erau numai oameni, iar piese ca “Firestarter”, “Poison”, “Smack my bitch up”, “Diesel Power” precum si piese de pe ultimul lor album au facut deliciul publicului, creand o atmosfera pur si simplu nebuna. Goldie si MC Justice, sunt alti doi artisti care merita amintiti pentru show-ul extraordinar pe care l-au facut la Coke Terrace, cel mai bun mod de a caracteriza prestatia celor doi ar fi sa-l citam chiar pe britanicul Goldie, intr-una din interventiile sale la microfon: “Music for the soul, no commercial bullshit!” sau “Bring me back as soon as you can!” fiind cateva din frazele rostite de acesta intre doua piese de d’n’b presarate pe alocuri cu scratch-uri sau diferite elemente tehnice. Tot in aceasi noapte, in lineup-ul de la Freedom Arena au fost Marika, Emil Lassaria, Suie Paparude si Blank & Jones, care le-au oferit fanilor o portie serioasa de trance…

Una peste alta putem spune ca editia 2009 a fost una mai reusita, cel putin decat cea din 2008 si asta in ciuda preturilor exagerat de mari si a temperaturilor, care ziua te prajeau in sos propriu, iar noaptea te conservau prin inghetare…Pentru mine cel putin, pot spune ca dupa zilele de festival a urmat inca o zi care poate fi trecuta drept Ziua 4 la Cockelive, Peninsula, o zi pe care am rezervat-o in totalitate somnului…

Daca ne-a placut la Peninsula?
La nebunie, d-abia asteptam editia de anul urmator!