Scena electronică are mai multe probleme la ora aceasta. Unele sunt evidente și au efecte de necontestat, iar altele se văd doar la nivelul scenelor locale, chiar dacă efectele lor se resimt pe un plan mult mai larg. 

Dintre cele din urmă, cea pe care am ales să o abordăm în acest episod este atitudinea față de scenă a celor care activează în ea. De la distanță, problema nu pare a exista, deoarece de aici se văd doar caracterele mari, care nu au această problemă, însă la nivel mic, unde se află cei tineri, problema este mai mult decât evidentă.

În concret, problema poate fi sintetizată așa:

Dacă artiștii nu își iau munca în serios, cum să-i ia în serios publicul?

În general un DJ nu este luat în serios de publicul larg ca muzician pentru că mare parte dintre cei care practică această meserie nu sunt serioși. Nu este vorba doar despre modul cum abordează muzica, ci despre modul cum tratează fiecare aspect la unui eveniment, de la primele negocieri până la comunicare ulterioară evenimentului.

Un DJ trebuie să fie responsabil, nu doar în cele două ore cât se află la pupitru, ci tot timpul cât se află în club. Asta nu înseamnă că nu trebuie să se distreze, ci că trebuie să se tempereze. El nu se află în club ca să-și facă de cap, ci are o misiune foarte specifică: aceea de a întreține și dezvolta atmosfera. Responsabilitatea se extinde și la modul cum își ajută colegii de pupitru într-o noapte, pentru că nu e suficient ca doar cele două ore ale sale de la pupitru să fie de succes. Mai mult, responsabilitatea se extinde și la modul în care se implică în scenă în afara petrecerilor, în educarea publicului.

Cel mai mare efect al lipsei de responsabilitate al actorilor de rang mic și mediu se reflectă în încrederea pe care-o ridică un asemenea actor în fața publicului larg, care nu e parte din scenă. Aceasta e de multe ori inexistentă, iar imaginea unui dj în ochii acestor oameni este de om delăsător, neserios și, în cel mai rău caz, un drogat.

Rezolvarea nu e deloc complicată, însă ni se pare uimitor cum unii artiști refuză să dea o mână de ajutor colegilor lor, preferând să nu sprijine concurența. De fapt, dacă concurența nu e una reală, scena nu va crește doar din talent sporadic. Artiștii uită că ei trăiesc într-o lume conectată, iar dacă ei nu învață să acorde respectul cuvenit publicului, meseriei și colegilor, nici lor nu le poate fi acordat respectul cuvenit.

Există probleme în scenă și culmea e că majoritatea sunt generate de cei din scenă.