Electric Castle a avut parte de un debut impresionant și credem că impactul acestui festival va fi unul mai profund decât cel la care se așteptau organizatorii. 

Trebuie să remarcăm că Electric Castle  nu este un festival de muzică în cel mai pur sens al cuvântului. Desigur, au fost câțiva invitați mari cu prestații absolut fabuloase dintre care trebuie să-i reamintim pe cei de la Télépopmusik, Morcheeba, Dope D.O.D. și LTJ Bukem, dar aceștia au apărut pe scena principală, iar cele secundare au fost destul de neglijate, cu excepția scenei Dance, unde au apărut James Zabiela și Fritz Kalkbrenner. În rest au fost o mulțime de artiști în ascensiune și cu toate acestea nicio scenă nu a rămas goală. Așadar, festivalul ne-a arătat clar  că se poate face un eveniment bun și cu artiști noi. Mai mult, festivalul nu s-a încadrat într-o zonă muzicală specifică, dar a predominat muzica cu ritm spart: d’n’b, breakbeat și dubstep. 

Atracția principală a evenimentului au fost oamenii și atmosfera. Ambianța a fost doar un bonus, la fel și muzica în mare parte. Publicul a venit în primul rând pentru că avea certitudinea că se va simți bine acolo, având tot timpul alternative la îndemână. Evenimentul se distanțează fundamental de restul evenimentelor din țară pentru că la Bonțida s-a văzut că organizatorii sunt foarte aproape de public, ba chiar parte din el, iar acest acest aspect este unul fundamental pentru un succes de lungă durată, comparăm, desigur, cu restul evenimentelor mari din țară, care au loc în zona Ilfov și pe litoral, unde publicul este în marea lui majoritate conjunctural, iar organizatorii se distanțează brutal de public.

Electric Castle este ca o gură de aer pentru piața de festivaluri din țară. Până acum singura soluție pentru un festival major în Ardeal era Peninsula, dar încă este cam devreme să le comparăm pe cele două pentru că 2013 este primul an în care Castelul a fost Electric. Cu toate acestea, reușita primei ediții pune acest festival în fața unor evenimente care deja au dobândit o tradiție, dar nu și popularitate.

Cel mai important, evenimentul a reușit să spargă câteva concepții despre publicul românesc. Multe voci spuneau că publicul la noi nu dă bani pe festivale și muzică, dar ce masă mare de oameni a scos acest festival afară în ciuda prețurilor peste medie. Se credea că publicul la noi e gingaș, dar în ciuda fulgerelor care au luminat cerul toată sâmbătă seara nu am văzut pe nimeni întorcându-se din drum.

Pe scurt, Electric Castle a reușit să arate adevărata față a publicului românesc: plin de viață și energie și dornic de noi experiențe, dar exigent pentru că nu acceptă jumătăți de măsură. Dacă ne uităm la ce evenimente sunt în țară vedem că sunt prea multe care acceptă compromisuri prea ușor și nu reușesc să ofere un pachet complet. Așadar, EC a reușit să ne arate că problema scenei e la organizatori, nu la public, iar setea acestuia de evenimente este departe de a fi potolită.