Borderland este albumul care adună cele mai multe superlative de pe scenă și este cea mai grea lansare pe care am văzut-o până acum. Pe lângă faptul că este compus de doi grei ai genului techno este lansat și la cea mai puternică casă de discuri din domeniu, anume Tresor Records. Așadar, așteptările sunt mari.

Sunt puține lucruri în plus pe care le putem spune despre Juan Atkins¹. E suficient să amintim că este producătorul căruia i se datorează întregul sunet techno și care a pornit întreaga revoluție din jurul muzicii techno, ducând-o de la stadiul de muzică experimentală la cel de muzică pentru mase la sfârșitul anilor ’80 în Detroit. Alături de acesta au stat întodeauna Derrick May și Kevin Saunderson, doi producători care și-au lăsat de asemenea amprenta pe scena mondială.

Pe partea cealaltă a oceanului, în Berlin, Moritz von Oswald² este unul dintre cei care au preluat ideile muzicale ale proaspetei scene din Detroit și le-au adaptat pentru publicul european. În scurt timp s-au conturat câteva mărci a căror influență creștea rapid precum Tresor și mai târziu Basic Channel, la care a contribuit în calitate de cofondator. Legăturile culturale între cele două scene au ajuns să fie cunoscute ca axa Berlin/Detroit și a devenit principalul canal de propagare a sunetelor techno, reușind să domine întreaga piață pe parcursul anilor ’90.

Basic Channel este legat mai degrabă de cel de-al doilea val de producători techno pentru că este legat mai bine de abordarea minimal techno, în contrast cu muzica bogată în influențe afro promovată de Juan Atkins, care este tradițional încadrată ca Detroit Techno. Așadar, Borderlands este albumul care unește cele două moduri de abordare a sunetelor. Am putea spune chiar că încearcă o reconciliere între cele două părți, întrucât au existat destule conflicte ideologice între minimal și detroit.

Albumul este imprimat pe trei discuri și totalizează 7 piese care sunt destul de conservatoare, dar încă nu am văzut artiști consacrați care să facă schimbări majore de stil. Colaborarea aduce cele mai bune elemente din ambele abordări, iar rezultatul este un sunet foarte armonios și bine coordonat. Construcția este impecabilă, dar prea clasică. Practic, cei doi au reușit într-un album să rezume întreaga lor experiență muzicală însă nu putem să spunem că suntem pe deplin mulțumiți de rezultat. Ne așteptam la mai mult nou și mai puțin clasic, dar lansarea ne confirmă că nu ne putem baza pe aceiași oameni să tot reinventeze. Ne apropiem de punctul în care pionierii încep să se retragă de pe scenă și este de așteptat să vedem mai multe lansări nostalgice care să reamintească scenei actuale de unde a pornit totul.