Care o fi reacția unui artist când primește un telefon prin care i se cere să realizeze un remix pentru una dintre cele mai iconice piese ale mișcării detroit techno? Oare faptul că ți se cere remixul la o anumită piesă sau că cererea vine de la unul dintre cele mai influente proiecte muzicale din scena techno este mai șocantă?

Nu putem decât să ne imaginăm reacția lui Aril Brikha sau a celor de la Sandwell District când li s-a cerut să remixeze piesa „Daystar Rising”, respectiv „I Believe” a celor de la Octave One.

Originala „I Believe” este un exponat de clasă a spiritului detroit techno. Lansată în 1990, ea este prima operă a duo-ului din Detroit ajunsă pe piață și la momentul acela a consolidat un stil muzical emergent. Aceasta transportă ascultătorii într-o ambianță bogată plină de armonii liniștitoare susținută de un ritm alert și foarte dansant. Partea centrală a piesei este vocea cristalină, plină de inocență a Lisei Newberry care reușește să imprime o alură angelică creației.

„Daystar Rising” este o piesă aleasă din perioada de apogeu a acestora, lansată în 1998 pe un disc împărțit cu Rolando și Mad Mike [ Aztlan/ Daystar Rising ] ,și a devenit în scurt timp o piesă de referință în domeniu și în ziua de azi mulțimile jubilează la orice petrecere unde este pusă.

Așadar, cei responsabili cu remixurile au avut o dublă presiune pusă asupra lor atât din partea respectului care trebuia arătat acestor piese cât și din partea autorilor. Practic acesta era un moment decisiv pentru carierele lor: în cazul în care măcelăreau produsul original consecințele nu erau tocmai benefice.

Se pare că atât Aril Brikha cât și cei de la Sandwell District s-au descurcat de minune și au reușit să-și pună amprenta pe două piese de muzeu. Să vedem mai exact cum au făcut asta.

Versiunea Sandwell District a piesei „I Believe” nu este foarte îndepărtată de cea originală și păstrează toate elementele care i-au adus succes de-a lungul timpului. Vocea cristalină a solistei mai sus menționate este cu atât mai angelică cu cât este îmbăiată în armonii lungi și suave, iar senzația de minunăție este amplificată de adăugarea unui scurt ecou, transformând partea vocală în șoapte hipnotice. Pe lângă aceasta, straturile succesive de sunete ambientale reușesc să transforme piesa într-o creație euforică susținută de ritmul clasic detroit techno.

Aril este un colaborator vechi al celor din Detroit, având în vedere că și-a lansat primul său disc prin label-ul Fragile, deținut de mai marele Transmat, fondat de Derrick May. Acesta își încearcă magia cu o variantă proprie a binecunoscutei „Daystar Rising”, o piesă care este printre preferatele noastre. Artistul respectă principiul „dacă nu e stricat, nu repara” și acordă o foarte mare atenție aranjării sunetelor, iar grija deosebită care a avut-o în orchestrarea acestui remix se simte în simplitatea adăugirilor sale  Basul inițial a fost îmbunătățit cu o tentă de acid și a adăugat nunțe fantomatice acordurilor înalte. Schimbările nu sunt evidente, dar sunt subtile și suficiente cât să se simtă atingerea artistului.

Ambele variante sunt făcute cu un deosebit respect pentru operele originale și asta se aude în primul rând prin măestria cu care s-a lucrat la ele.

Am observat că în ultima vreme remixurile de genul acesta sunt tot mai frecvente. Suntem curioși cine va lansa următorul remix al unei piese clasice: Model 500 cu „No UFOs” ? De abia așteptăm să vedem.