Festivalul Delahoya nu a avut niciodată norocul unor condiții meteo bune pentru un eveniment outdoor, iar această regulă este confirmată chiar de ediția actuală când, cu câteva ore înainte de declașarea festivităților, orașul a fost înecat într-o ploaie zdravănă, iar prima noapte a fost constant umedă și rece, dar, din fericire, totul s-a sfârșit cu bine.

Ziua I

Din fericire asta nu a afectat spiritul fanilor care s-au prezentat curioși la eveniment, cu ușoară întârziere, pentru că la noi lumea nu vine devreme la petrecere pentru că la orele „matinale” nu e lume în locație.

Cortul de eveniment a fost asemănător celui de anul trecut cu mici diferențe care într-un final nu au contat mai deloc. Partea care, pe noi, ne-a deranjat foarte mult a fost faptul că cei care realizau sculpturile de gheață au întârziat foarte mult astfel încâ, la ora 22:00 ei încă erau cu sculele în cort. Te și miri de ce firmele cu acest profil nu au priză la promoterii români.

Trecând peste această mică problemă, am avut norocul de a-i cunoaște pe cei trei germani destul de devreme, pentru că ei erau foarte dornici să pună muzică și au ajuns devreme pentru a inspecta locația dar și pentru a se pregăti, doi dintre ei fiind plasați devreme în line-up. Este vorba despre Tagträumer² și despre Michael Placke, urmând ca Tres Puntos să pună spre dimineață, după ora 5, când avea să-și termine setul Pär Grindvik.

Am început așadar seara uber-sceptici cu privire la ce muzică o să ascultăm până la ivirea headliner-ului însă am avut parte și de suprize plăcute. Prima dintre acestea s-a referit la Tagträumer²  care a avut un set foarte bine închegat, cu multe schimbări de stil. A făcut exact ceea ce trebuia să se facă în warm-up. A făcut lumea să danseze, împingând-o de la spate cu un set plin de personalitate. Din păcate Michael Placke a fost lejer dezamăgitor, reușind să strice tot ceea ce a realizat colegul său. El a avut o selecție bună a pieselor, deși s-a văzut bătut prin faptul că nu cunoștea publicul. A încercat mai multe stiluri succesiv, iar publicul nereacționând la niciuna dintre schimbările sale a reușit să-l inducă în eroare, iar artistul s-a pierdut cu inspirația. Cu toate acestea artistul a arătat că se poate descurca în situații grele, pentru că, deși nu a încântat publicul, a reușit să-l țină în cort și să-l pregăteasă pentru invitatul serii. Cei doi germani sunt totuși de admirat pentru că au venit în fața unui public necunoscut și au avut curajul să pună muzica caracteristică lor, în contrast cu dj-ii români, care, majoritatea se tem să-și arate preferințele de teamă de a nu fi înlăturați de publicul iubitor de trenduri.

Deși Pär Grindvik este unul dintre artiștii pe care-i urmărim în mod constant și de la care am ascultat o grămadă de seturi, acesta tot a reușit să ne surpindă prin stilul abordat. Muzica lui a fost agitată și dinamică, surpinzându-ne cu techno cum n-am mai auzit de ceva vreme. Nu numai că a pus muzică antrenantă, dar a și pus 2 ore jumătate, având suficient timp la dispoziție pentru a-și construi un set care să-l caracterizeze pe deplin. După două ore jumătate a început să facă un mic tandem cu Tres Puntos care a ieșit cu scântei electronice. Grindvik și-a început partea cu consacrata piesă „Izolat” de la Cosmin TRG care a constituit deliciul publicului prezent iar replica lui Tres Puntos a fost „Energy Flash” de la Joey Beltram. De la un așa început vă puteți imagina unde a mers totul.

Tandemul a durat undeva spre o oră iar apoi setul lui Tres Putos a pavat cursiv calea spre outro-ul realizat de Kid Chriss, astfel terminându-se prima zi la cort. Nebunia a continuat la afterparty.

Ziua II

Încă înainte să înceapă cea de-a doua seară a început să se simtă electricitatea din atmosferă, prefigurându-se o noapte plină de sunete grele și multă agitație. Line-up-ul a fost ales destul de ciudat având în vedere că Julian, artist de hard techno, era programat la pupitru spre ora 12.

Seara a fost începută cu un set foarte funky a lui Just D’light, care a reușit să pună lumea în mișcare, înainte ca Horace Dan D și Julian să-i zăpăcească cu tehnică de oldschool techno. Cel mai interesant în această seară ni s-a părut dinamica publicului, care se tot schimba de la oră la oră, pe măsură ce artiștii de la pupitru se schimbau. Fiecare dj avea un stil caracteristic și fani proprii și ni s-a părut foarte interesant să vedem diferențe majore în compunerea mulțimii de la oră la oră. Multă lume a venit pentru ora 1 când aveau să urce pe scenă Șuie Paparude și majoritatea persoanelor care au venit nu erau pregătiți pentru greutatea sunetelor din noaptea care urma.

The Freestylers ne-au încântat pe deplin pentru că a trecut ceva vreme de când n-am mai auzit un set de breaks și acum a fost cu atât mai frumos cu cât au reușit să combine elemente de hip-hop și electro cu bași grei de dubstep, în pastile scurte de 1-2 minute. Au avut un set foarte dinamic și divers, reușind de fiecare dată să încânte publicul prezent. Pe finalul setului au trecut pe d`n`b, punând celebrele lor piese realizate cu cei de la Pendulum, precum „Painkiller” și „Fasten Your Seatbelt”.  Setul lor de două ore s-a epuizat destul de repede și a urmat Gojira, pregătit să rupă scena-n două cu combinația specifică de dubstep, hip-hop și alte piese neașteptate.

Concluzie

Delahoya 2011 a fost o ediție a experimentelor în care s-a pus accentul pe diversitate. Multă lume ne-a spus sâmbătă seara că li se pare ciudat că se aude dubstep la Delahoya, dar judecând după zâmbetele de pe fețele oamenilor era un lucru bun.

În final, s-a arătat că indiferent de numele artistului, muzica poate fi foarte reușită. Depinde doar de public să fie deschis spre lucruri noi și să poată ieși din tiparele în care s-a încadrat. Din păcate, suntem departe de acel moment. Poate anul viitor, la 16 ani de Delahoya.