Cireașa de pe tort a unui an foarte productiv al lui Jeff Mills este albumul lansat în această vară – 2087. Inspirat de un film SF al anilor ’60, Cyborg 2087, Jeff Mills creează o lume plină de fantezie cu puține legături terestre, în stilul său caracteristic.Scenariul filmului amintește de seria Terminator: un cyborg se întoarce în trecut pentru a proteja viața unui matematician ale cărui descoperiri vor revoluționa societatea umană. Prin albumul acesta artistul încearcă să redea, prin sunete, experiența filmului. Din păcate, în viziunea sa, nu există nicio revoluție.

Deși punctul de inspirație al artistului a trecut de la fascinația pentru univers la experiențe futuriste, sunetele nu s-au schimbat prea mult, iar 2087 este asemănător cu alte lansări anterioare. Izvorul inspirației sale este cel puțin ciudat pentru că, dacă vă uitați la orice film avangardist al anilor ’60-’70, cu greu vă veți putea reține un zâmbet la vederea ambianței. Decorul are mai mult de-a face cu filme pentru copii decât cu experiențe SF.

Din fericire albumul, prin sunetele sale, se detașează de tot ce înseamnă anii ’60, aducând povestea cyborgului în vremuri moderne, unde viitorul nu mai pare așa de departe. Împărțit în 15 piese, albumul are o lungime suficientă pentru a explora o paletă largă de emoții și trăiri și, deși primele piese sunt destul de diferite, până la mijlocul duratei sale toate încep să se lege într-un flux fluid de sunete.

Piesa noastră preferată de pe 2087 este Mason’s Relationship, o piesă foarte bine lucrată, săracă în sunete dar bogată în emoții. În aceasta, basul profund se împletește cu câteva armonii halucinante într-un dans ciudat al sunetelor, iar rezultatul nu poate fi decât hipnotic. Urmează Consequences, o piesă care presară printre elemente ale piesei anterioare mai multe sunete și o percuție mult mai dinamică, rezultând o piesă plină de viață.

Cea mai interesantă bucată a acestui album ni se pare Programmed To Kill, o piesă care cu siguranță va fi una dintre atracțiile seturilor lui Mills în această toamnă. Plină de sunete de computere primitive, piesa este susținută de o percuție grea și puternică, cum ne-a obișnuit Jeff Mills în seria Purpose Maker, iar combinația dintre cele două elemente este explozivă.

2087 este marcat de contrastul dintre vis și realitate. În timp ce primele piese sunt mult mai abstracte, spre final toată armonia se rupe și greutățile realității devin mai evidente, iar sunetele din această parte devin mai brute. Opoziția este subliniată și prin cele două piese Free Thinkers (The Dream) și Free Thinkers (The Reality). Prima dintre ele este plină de curaj și de entuziasm deoarece în vis totul poate fi controlat și totul e într-o permanentă evoluție. Cea de-a doua este dominată de o stare de angoasă, iar sunetele își pierd claritatea și perfecțiunea specifică visului. E ca și cum Jeff Mills ne-ar spune că, în realitate, totul e mai dur și pericolul ne pândește la fiecare colț.

Jeff Mills a tratat albumul cu maximă seriozitate, iar rezultatul este unul de admirat. Din păcate, schimbarea muzei sale nu a dus și la schimbarea sunetelor și acestea devin, prin supra-repetare, obositoare. Pe de cealaltă parte, având în vedere productivitatea artistului, nu avem de unde ști că nu lucrează deja la următoarea revoluție în muzica electronică.