Iată-ne ajunși la cea de-a 16-a ediție de Delahoya, un festival care deja își merită reputația de „aducătorul de ploaie”. Față de anul trecut s-au observat câteva schimbări importante în ceea ce privește organizarea: scenă mai puțin aglomerată, spațiu mai aerisit și mai bine aranjat, un bar mai eficient, cort mai călduros, mai multe ateliere de lucru și mult mai bine structurate.

Evenimentul a început în forță odată cu prestația lui Just D’light și a lui ALCA, doi artiști care au adunat mulți fani printre publicul obișnuit al festivalului. Seturile lor funky și antrenante au reușit să facă festivitățile să înceapă cu dreptul și să mobilizeze publicul într-un mod exemplar, reușind să facă încălzirea tuturor pentru ambele nopți ale petrecerii.

Prima surpriză a acestei seri a fost Matthew Hoag, de la care ne așteptam la un set mediocru. Din fericire, a avut un talent ascuns de care nu afli decât în ultimul moment. Știe foarte bine să citească publicul, chiar dacă nu l-a mai văzut niciodată. Așa a reușit să compileze un set plin de energie care a fost savurat de toți cei prezenți. Se pare că Matthew a reușit să se impună ca atracția serii pentru că a reușit să fie artistul cu cea mai mare audiență din acea seară, chiar dacă după el a urmat Shlomi Aber. Acesta a avut o prestație puțin sub așteptările noastre care au fost probabil prea mari. Setul său pe alocuri părea confuz, mixând piese într-o succesiune aleatorie, fără să țină cont de ritm sau de atmosfera lor. Într-un mod paradoxal publicului părea amuzat de alegerile artistului așa că totul a ieșit bine într-un final.

Apoi a urmat Asem Shama la pupitru, un artist care părea dornic să pună muzică bună încă de când a ajuns în cort. Dorința lui nu s-a lăsat mult timp așteptată și în scurt timp a și pus clasici precum Joey Beltram sau Laurent Garnier, reușind să sature pofta de energie a participanților. Prestația lui Rashah a fost o urmare firească dacă avem în vedere cele reușite de antecedenții lui, reușind să miște mulțimea până după zorii zilei, oferind celor prezenți setul de închidere potrivit.

A doua noapte a fost cea mai umedă seară a festivalului din întreaga sa istorie. A plouat de multe ori violent și cu alte ocazii, însă frigul și umezeala din atmosferă au atins cote dramatice pe tot parcursul nopții, noi am prins vreme mai uscată în noiembrie de exemplu, și cei care s-au aventurat în cortul de la Polus au avut parte de o experiență foarte diversă din punct de vedere muzical.

Noaptea a debutat cu prestația celor de la Hungarian House Mafia care au pus o muzică foarte neașteptată pentru întreg publicul prezent, prevestind o noapte plină de noutăți. Vicky Montefusco a reușit să readucă totul pe linia sonoră normală cu un set bun, plin de rim și suficient de antrenant pentru toți.

Horace Dan D a avut dificila misiune de a pregăti intrarea celor de la Șuie Paparude pe scenă și să facă tranziția de la techno la dubstep. Din fericire, setul său a arătat că are suficientă experiență în a trata publicul Delahoya, servind cel mai antrenant set al serii.

Cei de la Șuie au avut un set diferit de prestația obișnuită, poate pentru că au fost prezenți și anul trecut și nu au vrut să se repete. Au reluat piese mai vechi, cu o tentă mai nostalgică în detrimentul hiturilor lor recente. Strategia lor a fost de succes, iar la final au început să facă tranziția spre dubstep și d’n’b, semnalând apropierea de scenă a invitatului special – Deekline. Acesta a reușit să ofere un tratament muzical intens tuturor celor prezenți prin setul său  de breakbeat cu influențe de dubstep și d’n’b. Nu cred că a fost greu pentru public să facă tranziția de la techno la dubstep, însă a fost cu siguranță obositor pentru că toți artiștii au abuzat de energia disponibilă a lor.

Delahoya 2012 a arătat un festival mai matur decât am fost obișnuiți pentru că a fost organizat mult mai bine decât în alte ediții. Singurul minus pe care-l putem găsi este totuși lipsa unui line-up mai coerent pentru cea de-a doua seară. Chiar dacă fiecare artist și-a îndeplinit rolul la maximul capacității, per total a fost o noapte foarte obositoare mai ales pentru cei care au participat la ambele seri. Sperăm ca ediția următoare să fie una și mai bine realizată în acest sens, mult nu mai este până atunci.