Stroboscopic Artefacts a ajuns în scurt timp una dintre cele mai renumite case de discuri pentru techno contemporan sub supravegherea lui Lucy, care continuă lupta sa pentru a duce mai departa faima acestui nume cu lansarea Banality of Evil. 

Motivul pentru ascensiunea atât a casei de discuri cât și a fondatorului ei este strict legat de calitatea muncii depuse. Fiecare lansare apărută a fost riguros selectată, în așa fel încât la SA și-au făcut loc o mulțime de artiști promițători. Unii dintre ei chiar au confirmat pe scena internațională, cum ar fi Xhin sau Lucy.

Povestea lui Lucy este una rară pentru că a reușit să-și facă loc la o casă de discuri foarte mare, cum este CLR, fără să fie propulsat de altceva decât propriul talent.

Banality of Evil are doar patru piese, dar fiecare este mai neconvențională decât v-ați aștepta. Introducerea în atmosfera lansării este realizată prin piesa Superior Orders, care ne arată un amestec ușor ritmat de linii de sintetizatoare. Deși, în forma originală, acestea nu au nicio noimă, piesa este mai degrabă materie primă care, dacă este manipulată corespunzător, se poate dovedi eficientă în a înnebuni publicul.

Miezul lansării este reprezentat de Stanford Prison și de Milgram Experiment, două piese foarte ritmate, și atât de pline de atmosferă încât pun presiune pe pieptul ascultătorilor. Punctul culminant al discului este Milgram Experiment, o piesă care radiază dubtechno cu o energie întunecată, dar care prinde o alură paranoică odată cu introducerea fragmentelor vocale care repetă hipnotic „I began to feel that I was losing my identity” [am început să simt că-mi pierd identitatea]. 

Ultima piesă de pe disc este Asch Paradigm și înfățișează un conglomerat greu de sunete distorsionate, ritmate de ușoare sunete de cineli și bași supra-dimensionați.

Banality of Evil este un EP foarte reușit, fiind un pas  al lui Lucy către vârful scenei mondiale. Mai are nevoie doar de timp pentru a ajunge acolo.