Plagiatul în muzica electronică
Plagiatul este o faptă de care fiecare artist se va lovi, într-un fel sau altul, cel puțin o dată în cariera sa. Efectele vor fi diferite după cum artistul va fi cel care plagiază sau cel a cărui muncă este plagiată, dar în niciun caz, nu se va bucura de situație. Practic vorbind, nu este deloc greu să plagiezi. Pe lângă 1-2 programe, trebuie să mai ai doar tupeu grămadă și lipsă de respect pentru tot ce înseamnă muncă, dar să nu intrăm în detalii tehnice. Important e că plagiatul este un furt, furtul rezultatului muncii altuia, și asta afectează calitatea și credibilitatea întregii scene, indiferent din ce perspectivă o luăm.
În muzică plagiatul este, probabil, cel mai des întâlnit dintre toate formele de artă pentru simplul motiv că este așa de ușor de realizat și de mascat. Este suficient să aplici câteva efecte piesei copiate și Voilà!, poți susține că este o piesă nouă. Cu toate acestea, plagiatul este o formă de exprimare de care ar trebui să ne ferim cu toții, fie că ești artist, fie că ești doar un ascultător.
Dacă un artist plagiază, cel puțin o piesă, și tu îi asculți muzica, ești și tu parte din mârșăvia sa pentru că, indirect, îl încurajezi să facă asta mai departe. Un om care nu poate să-și înfrunte lipsa de creativitate este un laș și orice contact uman îl încurajează să continue peripețiile pe domeniul legii penale. Ideal ar fi ca aceste persoane să fie împinse la marginea societății, însă ne mulțumim și să fie expuși publicului. Până la urmă, cât de puțin respect de sine poate avea o persoană pentru a fi nevoită să apeleze la o asemenea tehnică mârșavă?
Culmea nu este că se plagiază, ci că sunt artiști care au succes din a face asta. Artiști care reiau piese mai vechi și le prezintă ca și cum ar fi ale lor. Acei oameni ar trebui ignorați atât de organizatorii de evenimente cât și de public. Poate publicul nu realizează palgiatul, pentru că nu există un organ internațional care să pună eticheta de „plagiator”, însă între organizatorii de petreceri, aceste zvonuri umblă foarte repede. Ei sunt cei care ar trebui să dea startul proscrierii artistului, pentru că ei dețin informația necesară, pentru că evenimentul lor este direct legat de imaginea celor invitați.
Dacă nu ai suficientă imaginație pentru a produce muzică soluția e alta: găsește-ți altă meserie.
Ar fi interesant să punem la comentarii numele producătorilor care plagiază, poate se face o listă lungă.
Shlomi Aber.
a luat din Aril Brikha – Groove La Chord.