Sâmbătă seara în oraș, în Cluj, la început de octombrie, e ceva ce trebuie să faci. Musai și obligatoriu. Mai ales dacă ai ajuns în oraș acum câteva zile și încă nu ai unde să dormi. Sâmbăta asta am petrecut-o la RO:MASSIVE.

Cred că putem să-i spunem Introducere în viața de noapte a Clujului. Unii au ajuns unde trebuie, dar alții cred, după ale mele deducții, că au greșit destinația. Nu pentru că nu aveau chef de dans, ci pentru că și-au luat încălțămintea pentru alt club. Cu timpul au rămas cei care au știut unde au venit și tot cu timpul au venit și vreo doi, trei, nu mai mulți, clujeni.

La prima bere, ASTRONAUT KRU țineau ritmurile exact unde voiam. Nici prea, prea, nici foarte, foarte. Voie bună și vibrații pozitive all the way. Pe lângă doi băieți care simțeau muzica de după ochelarii de soare, noi aveam impresia că ne-a ajuns bătrânețea din urmă. Iar când am auzit The Jam de la Dru Klein ft. Unu’ și am zis „Avem piesa asta pe casetă!”, ne-a fost foarte clar că da, bătrânețea ne-ajunge din urmă. Dar ne păstrăm spiritul tânăr. Am auzit că așa-i frumos.

La a doua bere deja ziceam că mergem la party-urile lui DJ SNOW și MC AGENT de 10 ani.

„Îți dai seama?”

Nu prea, chiar dacă vedeam Clujul adunat într-un singur colț, retras și care nu voia să se amestece în mulțime. Probabil fiindcă tineretul se agita ca la carte și ceva mai tare decât eram noi dispuși să o facem. Așa că stăteam liniștiți, cu o bere în mână și câteva fumuri de țigară pe ritmuri de „I say Drum, you say Bass!”. Cu sau fără 10 ani în urmă, pe muzica lor încă zâmbeam.

La a treia bere sau la a cine-mai-poate-ști, și pe excentricitatea lui GOJIRA, când săream, când ne intrebam dacă ne place, când ziceam că parcă, parcă asta nu e de noi. Și nu mare ne-a fost surprinderea când am auzit „Killin’ in the name of” de la Rage Against The Machine și am decretat apogeul serii. „Avem piesa asta pe casetă!”, „Îi grav dacă putem spune asta de două ori într-o singură seară.”

Ne-am dat seama că ora noastră de mers acasă vine mai redepe decât în anul I de facultate și că în taxi nu mai auzeam nimic de la volum. Deci poate că ăia 10 ani s-au adunat undeva. Fără de folos să spun că pe DJ VASILE și pe CORE CORP i-am părăsit înainte de vreme, nu fără să vrem să îi vedem data viitoare. Măcar atât, dacă de zbenguit nu o să ne țină mușchii.

Până data aviatoare, we’re chillin’.

Andra