Cu mici excepții, de la începutul carierei sale, din 1993, Ian Pooley a reușit să lanseze în medie 4 discuri pe an, în același timp imprimând și 6 albume, 7 chiar, cu lucrarea de față. Artistul impresionează nu numai prin volumul de producție, ci și prin calitatea acesteia. Printre producătorii de house Ian se încadrează în categoria celor care produc muzică cu influențe braziliene sau, mai general spus, tropicale. Muzica sa este foarte caldă și dansantă, adoptând structuri destul de clasice și ținându-se deoparte de experimente. Pentru că păstrează structurile consacrate de a produce, preferă să inoveze pe tărâmul sunetelor, iar combinațiile pe care le născocește sunt întotdeauna surprinzătoare. Nu se teme să folosească segmente vocale sau arii armonice largi, fără să abandoneze sintetizatoarele clasice, de care rareori se desparte.

Muzica produsă de Ian Pooley ne-a încântat întotdeauna și pare foarte ciudat cum muzica lui nu prinde la publiul larg pentru că accentele tropicale ale sunetului său îi fac producțiile foarte ușor digerabile. Nu ne imaginăm să fie persoane care să spună că nu ascultă muzică din categoria lui și totuși sunt. Mai mult, pe alocuri artistul încorporează note de jazz, fie prin instrumente, fie prin structură, făcând muzica sa cu atât mai atractivă.

What I Do este albumul unui artist care nu mai are nimic de demonstrat și care e mulțumit pentru că are posibilitatea de a-și face meseria cu toată iscusința sa. Divers și plin de nuanțe, albumul prezintă o colecție a stilurilor abordate de artist de-a lungul timpului. Fie că e vorba de influențe pop, precum în 1983, fie că e vorba de electro-house cu tente de Kraftwerk, Compurhythm, sau jazz, în Over, muzica artistului excelează și nu credem că greșim dacă-i încadrăm opera de față printre cele mai bune albume de house ale ultimilor ani.

La douăzeci de ani de carieră Ian Pooley a făcut tot ce trebuia să facă un muzician și de acum îi rămâne să facă doar ce-i place. Sperăm să nu se oprească.