După ce a reușit să pună pe piață 5 discuri doar în 2012, Marco Bailey a avut timp să pregătească și un album nou, High Volume. Activitatea sa din ultima vreme o depășește în intensitate chiar și pe aceea din perioada tinereții sale, să vedem doar cum stă cu calitatea.

Marco Bailey este unul dintre artiștii emblematici ai sunetelor techno și, din fericire, această a doua tinerețe a sa nu aduce numai o activitate sporită, ci și o creativitate sporită. După cum ne-a arătat în albumul său din 2011, Dragon Man, el încă este capabil să se aventureze și în stiluri cu care este mai puțin obișnuit. Nici în High Volume nu se sfiește să-și expună latura mai experimentală, chiar dacă albumul este mai conservator decât cel anterior.

Marco Bailey este, pentru noi, un artist ciudat. Chiar dacă are zeci de lansări produse, el nu s-a oprit niciodată să vadă muzica mai departe de emoțiile pe care le produce. Pentru el, muzica nu este purtătoare de mesaj, ci doar de energie. El nu are nevoie de un concept în jurul căruia să graviteze întregul univers creativ al său, ci se mulțumește cu sunetele sale dacă acestea radiază energie. Din acest punct de vedere, munca sa pare uneori prea simplă, dar asta nu înseamnă că ea nu este de efect.

High Volume este primul album în care artistul și-a făcut timp să se concentreze un pic pe structura muzicii sale. Chiar dacă este simplistă, ea totuși există și îi dă albumului forma unui set de-al artistului: lin la început, dar tot mai agitat pe măsură ce se scurg minutele, iar finalul este mai muzical. Pe partea agitată, Marco Bailey își păstrează stilul techno care l-a consacrat. E chiar impresionant cum reușește să păstreze un stil intact după atâția ani.

De abia când ritmul se domolește artistul lasă să iasă la iveală toată experiența adunată în studio de-a lungul anilor și rezultatul este impresionant. Grolzham, piesa care și deschide lansarea, este un amestec de voci cu segmente instrumentale și o atmosferă foarte bună, însă din păcate asemenea bucăți sunt rare pentru artist. După cum spuneam, producătorul este un conservator, nu un inovator. În același registru se înscriu și The Airport Lounge și, spre final, She Leaves, unde producătorul ne prezintă o piesă orchestrală de primă clasă.

Cu High Volume Marco Bailey ne arată că încă mai are energie în el și că încă e un producător capabil să inoveze, chiar dacă este timid în aventurile sale. Cât îl mai ține această a doua tinerețe, rămâne de văzut.