Ellen Allien este una dintre puținii veterani de sex feminin ai muzicii electronice și din această primăvară a devenit un artist mai complet, odată cu lansarea celui de-al șaptelea său album, LISm, la propria casă de discuri, BPitch Control.

Primii pași în carieră i-a făcut în mijlocul anilor `90, tocmai când curentul rave era în plin avânt. De atunci, s-au schimbat multe pe plan profesional, în special în ultimii ani, când a început să producă muzică tot mai personală. Artista a trecut chiar printr-o renaștere creativă începând cu anul 2010. LISm  este apogeul acestei faze creative și sperăm să mai auzim influența acestuia în munca artistei.

Albumul este radical diferit față de ce ați mai auzit semnat de Ellen Allien și se remarcă prin stilul abordat total neașteptat. LISm s-a născut ca o coloană sonoră a unui spectacol de dans, Drama per Musica, care a avut premiera pe 7 martie 2011. Însă chiar înainte de acea dată se pare că artista se juca cu ideea de a compune muzică orchestrală. După lansarea spectacolului, albumul a suferit modificări, așa că acest album depășește limitele unei coloane sonore, devenind o incursiune în universul artistei.

Deși instrumentele sunt atipice, structura abordată de artistă rămâne una specifică muzicii electronice, dominată de note repetitive. Ceea ce impresionează este atmosfera albumului, care radiază un sentiment de calm profund. Parcă te-ai aștepta ca trăirile artistei să fie mult mai agitate, având în vedere istoria ei.

LISm  nu este compus astfel doar din pură întâmplare, ci marchează trecerea muzicii electronice într-o nouă etapă. Până în 2013 deplângeam ciclicitatea schimbărilor în muzica electronică pentru că producătorii doar reciclau anual diferite influențe. După trecerea în acest an au început să apară artiști care se folosesc de tot mai multe secvențe orchestrale, iar LISm  pare a fi mutarea care pecetluiește această direcție ca fiind noul val muzical în domeniu. Deși au mai fost ocazii în care artiștii au experimentat cu muzica electronică, încercările acestora nu au prins chiar așa de bine. Chiar și Jeff Mills a publicat un album orchestral împreună cu orchestra din Montpelier, Blue Potential [link], în 2005, însă se pare că a fost cu mult înaintea timpurilor sale.

Ellen Allien  pare a fi urcat cu acest album printre principalii inovatori ai scenei și sperăm să vedem o activitate intensificată a ei în această direcție.