În timp ce majoritatea artiștilor se luptă să lanseze un disc pe an, Boris Bunnik  reușește să lanseze în ultimii patru ani câte un album pe an, alături de alte discuri și, culmea, toate sunt apreciate. În 2010 d-nul Boris a semnat primul album, Machine Conspiracy‎, sub proiectul Conforce, urmat în 2011 de un nou album în același proiect, Escapism.

În anul 2012 a lansat sub proiectul său secundar Silbent Harbour un album omonim, iar în anul 2013 este timpul să se ocupe de un nou proiect, Versalife, sub care lansează albumul Vantage Point. 

Artistul a lansat muzică și înainte de anul 2010, începând chiar cu 2007, însă a fost implicat profund în producție doar din 2009.

Am devenit în scurt timp fani ai artistului pentru că reușește să producă muzică foarte introvertită, în legătură directă cu personalitatea lui, iar asta este una dintre calitățile greu de găsit la un muzician pe scena electronică la ora actuală. Un alt atu al artistului este abilitatea de a închega un concept în spatele fiecărui album. Astfel, lansările sale nu sunt doar colecții de piese diferite, ci au o legătură în spatele scenei.

În fiecare album s-a simțit o evoluție a artistului, ducând conceptul său de muzică un pas mai departe, fără să se oprească asupra unei abordări prea mult. Vantage Point este însă un prim moment de respiro în galopul său către prim-planul scenei. Artistul a ajuns la acel moment al carierei în care reflectă asupra muncii sale de până acum și decide pașii de urmat în continuare. Așadar, este de așteptat să reauziți elemente folosite până acum în operele sale, dar veți putea auzi și elemente din abordarea sa muzicală viitoare. Un asemenea exemplu este piesa Dawning of a New Day, care introduce în stilul artistului ritmuri de breakbeat mai alerte decât cele cu care ne-a obișnuit până acum.

Vantage Point nu se detașează prea mult de stilul obișnuit al artistului, rămânând totuși puternic recognoscibil. Albumul este ancorat în atmosfera dub cu care suntem obișnuiți: plină de sunete joase, grele și cu o atmosferă brută și aglomerată. Din fericire, d-nul Boris, aici Versalife, nu dă semne de oboseală în abordarea acestui stil și încă reușește să găsească echilibrul ideal între sunete grele și aglomerate și armonii muzicale. Astfel, reușește să rămână proaspăt încă un album și să ne facă curioși asupra următorului pas în cariera sa.