După șase ani de așteptare pentru un nou album după succesul înregistrat cu Batbox, Miss Kittin pune pe piață cel de-al patrulea său album solo, Calling From The Stars, o operă cu care se revanșează în ochii noștri pentru toate colaborările de imagine publicate în ultima vreme. 

Calling From The Stars este o operă masivă cu un total de 23 de piese și cu toate acestea, nu este o operă la fel de închegată pe cât ne-am aștepta. De fapt, nici celelalte albume nu erau prea unite într-un concept unitar, așa că poate nici nu ar trebui să ne așteptăm la ceva foarte abstract.

Albumul este împărțit în două secvențe: primul cd este unul foarte pop,  plin de secvențe vocale, iar cel de-al doilea este plin de piese ambientale, mult mai apropiate de spiritul artistei. Stilul artistei a rămas aproape neschimbat în cei șapte ani, în ciuda variațiilor stilistice la care a fost supusă în cadrul colaborărilor ei mai recente, printre care Oxia sau Marc Houle. Noi suntem mulțumiți că nu revedem și pe acest album colaborări la fel de dubioase și că artista a revenit la ceea ce o definește. Elementele caracteristice ale sunetului au rămas constante de-a lungul timpului, dar se poate simți o schimbare în modul de aranjare al sunetelor, mult mai axat pe voci decât pe elementele electro. Flash Forward, piesa introductivă, este cel mai bun exemplu în acest sens.

Stilul pieselor nu a suferit foarte multe schimbări și a rămas în mare neschimbat de la producțiile lansate împreună cu The Hacker.  Ba mai mult, unele piese de pe acest album aduc aminte de piesele emblematice de pe albumul lansat alături de artistul mai sus amintit, Two, în 2009. Pe partea simbolică, albumul este unul foarte moale, cu titluri de piese precum Tears like kisses, Everybody Hurts, Cosmic Love Radiation, deși artista ne-a obișnuit cu o imagine de dură a scenei. Se pare că și Miss Kittin  a fost lovită de briza de sexualitate feminină de pe scenă, datorită infuziei de estrogen care se simte în fiecare piesă.

Albumul este foarte detaliat și relevă aspecte interesante despre artistă. Ne place intimitatea pe care o radiază și contrastul între partea vocală emoționantă și negativul industrializat și brut. Pe alocuri parcă s-a făcut exces de emoții, dar albumul se echilibrează foarte bine. La fiecare piesă mai emotivă se găsește o piesă abstractă care să rupă ritmul și asta contribuie la crearea unei atmosfere foarte dinamice.

Partea a doua a albumului este plină de piese atmosferice foarte bine construite, și putem spune că în ceea ce privește calitatea lor artista ne-a făcut o surpriză. Aici se simte, de fapt, schimbarea de stil a ultimilor ani și ne arată că ea dorește să se distanțeze de sunetul electro-pop care începe să devină clișeu pentru ea. I Don’t Know How to Move, piesa conclusivă, este emblematică în acest sens.

Se pare că 2013 este anul francezilor în materie de muzică electronică. Albumul nou al celor de la Daft Punk sigur va rupe topurile, iar Miss Kittin vrea de asemenea un loc în prim plan. Cu 23 de piese pe un album bunicel, are și destule șanse să fie remarcată alături de aceștia.

Miss Kittin – Calling From The Stars poate fi ascultat integral pe beatport.

Life Is My Teacher poate fi descărcată de pe soundcloud: