Exium este un nume cu o lungă tradiție în lumea techno și care a devenit exponentul principal al unui stil muzical dur și hipnotic. Sunetul său a apărut ca o reacție la popularitatea de care se bucura sunetul minimal la sfârșitul anilor ’90 și a făcut parte dintr-o școală de gândire din care face parte și Oscar Mulero.

Succesul său nu s-a lăsat așteptat apărând la scurt timp după lansare și s-a datorat în mare parte unei abordări mai radicale a sunetelor. Exium își are rădăcinile în schrantz, un techno dur dominat de sunete percusive și distorsionate, dar se distanțează de acesta prin adaosul de elemente clare, rupte din decor. Atmosfera pieselor este de obicei una foarte bogată și constantă care crește pe întreaga sa durată. Noi îl considerăm pe Exium unul dintre puținii artiști care și-au dezvoltat un sunet cu adevărat năucitor pentru că orice set al său dacă nu te prinde, te termină.

Primul său album, Roots Of Time‎, a fost lansat după 10 ani de succes ca producător, în mod paradoxal, nu a emis calitatea de producție la care ne-am așteptat. Poate pentru că artistul a reușit prea bine să rămână fidel sunetului care l-a consacrat și s-a ferit de  experimente. Din fericire, la doi ani după acesta apare albumul de față, A Sensible Alternative to Emotion, care prezintă toate elementele unui album cum trebuie.

Deși albumul conține piese care sar din schema cu care ne-am obișnuit, acesta păstrează peste tot atmosfera caracteristică. Datorită acesteia, tot albumul pare împovărat și ținut sub presiune, pregătit de a exploda. Fiecare piesă te ține în alertă și asta este cea mai incitantă parte din a asculta o producție Exium. Fie că este vorba despre piesa de deschidere, Dronid, un preludiu ambiental, lipsit de bas, sau de Nucleoid, unul dintre monștrii acestei lansări, această atmosferă de așteptare este prezentă peste tot.

A Sensible Alternative to Emotion îl surprinde pe artist distanțându-se structura plină de bași grei și îmbrățișând sunete mult mai organice. Sunt piese în care atacă chiar și segmente melodice, iar îmbinarea dintre duritatea atmosferei și frumusețea armoniilor este impresionantă. Cel mai bun exemplu în acest sens este  Parallel Computing. Detașarea nu este totală, iar majoritatea pieselor sunt construite în stilul clasic, îmbunătățit cu elemente noi. În această categorie se înscrie Absolute Magnitude, Cimmerian Trail, Nucleoid, The 12th Planet. O noutate este reprezentată de Novakron, o piesă cu un ritm foarte spart peste care artistul a pus câteva armonii interesante, iar rezultatul este o piesă suficient de ieșită din comun încât să transforme orice set în care este folosită.

A Sensibile Alternative to Emotion este un album care ne place pentru că surprinde o evoluție a artistului, pe care o dorim dusă cât mai departe. După 10 ani de carieră, ar cam fi cazul ca Exium să-și depășească propriile limite, iar acum are atât experiența cât și inspirația să facă acest lucru.