Atitudinea pe care o emană festivalul nu se vede doar în cei care participă pasiv, ci și în cei implicați activ, fie în organizare, fie ca invitați.

Dacă atitudinea este mai greu de observat între organizatori, pentru că ei sunt tot timpul în umbra evenimentelor și pentru mare parte din public sunt anonimi, ea este mai ușor de văzut în prestația artiștilor pentru că ei sunt cei care se află tot timpul în centrul atenției.

La Electric Castle toți invitații parcă încearcă să se autodepășească și încearcă să realizeze mai mult decât simpla prestație la care sunt obligați prin contract. Fiecare artist încearcă să realizeze o conexiune mai solidă cu publicul, iar comunicarea între cei de pe scenă și cei din fața ei este în general excelentă, astfel încât atmosfera la orice concert este electrică.

Artiștii de susținere sunt întotdeauna artiști locali, din țară, astfel încât evenimentul are și potențialul de a contribui la lansarea internațională a unora dintre ei. Poate unii realizează acest potențial și sunt motivați suplimentar să-și dea toată silința pe scenă, însă din păcate nu profită la maxim de acest potențial.

Spre exemplu, cei de la Subcarpați și-au lansat cu câteva zile anterior evenimentului un nou album, însă nici urmă de el la magazinul cu suveniruri. Nici măcar înregistrări promoționale nu au fost disponibile, deși au fost suficienți tineri dj care ar fi putut pune câteva zeci de discuri pentru potențialii fani. Într-un asemenea public, niciodată nu ști cine îți ascultă setul.

Electric Castle este de abia la a doua ediție, dar deja se simte că crește disproporționat. Volumul de public a explodat, calitatea invitaților s-a îmbunătățit, însă majoritatea artiștilor, o bună parte aceiași precum anul trecut, au început deja să rămână în urmă. Ne îndoim că situația va genera probleme pentru eveniment, însă sperăm ca potențialul evenimentului să genereze și concurență mai mare între invitații din plan local. Până la urmă și ei au doar de câștigat de pe urma evenimentului.