Am acoperit ultimul album al lui David Sumner, Incubation, anul trecut și atunci nu am găsit nimic care să indice că producătorul ar mai pregăti ceva important. Din fericire, a reușit să ne surprindă cu un nou album foarte bun: Games have rules.

În ultimul an Function a fost ocupat cu relansarea unor piese de la începutul carierei sale, lansând în colaborare cu Infrastructure New York două discuri pe această temă. În rest, a avut un 2014 foarte liniștit în care nu au avut loc alte evenimente importante. Deși ni s-a părut normal să-l mai vedem o perioadă afundat în răscolirea trecutului și bucurându-se de succesul albumului anterior, se pare că toată liniștea a servit mai mult ca inspirație pentru a-l determina compună ceva nou.

Games Have Rules este produs în colaborare cu Vatican Shadow, Ian Dominick Fernow pe numele său real, un proiect care a fost lansat spre sfârșitul lui 2011 la Hospital Productions și care s-a dovedit a fi foarte prolific, semnând până acum alte 6 albume și vreo 9 EP-uri. Practic, este produsul de export principal al acestei case de discuri. Deși proaspăt la această marcă, Ian nu este un novice în ale muzicii pentru că produce încă de la finalul anilor 90′ și activează sub multe alte pseudonime, majoritatea obscure. Nu s-a bucurat de succes până acum, dar ascultând câteva dintre piesele sale din ultimii ani devine clar că își permite să abordeze un stil experimental nu împins de curiozitate, ci împins de nevoia de exprimare a unei viziuni muzicale foarte bogată în nuanțe, dar bine articulată.

Games Have Rules este un produs structurat pe viziunea lui Vatican Shadow, dar care beneficiază de rafinamentul și tehnica specifică lui Function. Diversitatea este destul de mare pentru că ne sunt prezentate atât piese ambientale cu sunete clare și bine articulate, precum A Year Has Passed, cât și texturi foarte învolburate, precum The Nemesis Flower, dar și o piesă mai ritmată, Bejeweled Body. Albumul nu are o unitate stilistică și sperăm că reprezintă doar o tatonare între cei doi. Pe noi ne-au convins că lucrează bine împreună indiferent de stilul abordat, dar parcă preferăm să-i auzim pe cei doi lucrând la ceva ritmat precum Bejeweled Body pentru că este fără dubii cea mai reușită piesei a albumului.