Untold și rolul lui pe scenă
Festivalul Untold a dat naștere la foarte multe controverse și am ales să păstrăm tăcerea asupra subiectului până trece un pic valul de indignare și cel de entuziasm.
De la bun început nu am fani datorită implicării administrației locale, dar din fericire au fost mai mulți voluntari decât afiliați ai politicienilor. Doar mulțumită voluntarilor evenimentul a fost perceput drept unul al întregului oraș, depășind caracterul electoral, chiar dacă unii politicieni s-au înghesuit să se laude cu câte au făcut pentru ca acesta să aibă loc.
Nici muzical nu a fost pe placul nostru. Cu o paletă de selecție foarte vastă, cei care au ales artiștii par că au făcut-o după numărul de vizualizări pe care le aveau pe youtube. Puținii invitați de pe nișa noastră, Adam Beyer, Nic Fanciulli, Livio & Robi, John Digweed, Lee Burridge, Sharam și Alexandru Jijian, au primit abia o mențiune în strategia de promovare a evenimentului. Tot efortul fiind pus în cei care aduceau grosul la scene.
Despre controversele morale ne vom lega probabil în viitor dar deocamdată vrem să subliniem altceva.
Datorită caracterului foarte comercial Untold a reușit să atragă un public foarte divers. Pentru mulți a fost primul festival de muzică electronică la care au participat și succesul lui a deschis multora pofta pentru mai mult. Nu putem nega puterea educativă pe care a avut-o asupra celor prezenți acolo și sperăm ca asta să îmbunătățească cifrele de audiență la toate evenimentele de muzică electronică care urmează.
Din păcate, organizatorii au ales să umfle numărul de participanți, numărând fiecare deținător de abonament ca un participant distinct în fiecare seară, precum fac majoritatea, de altfel. Cu toate acestea, 240 000 de participanți nu e o cifră de neglijat și dă o imagine bună asupra magnitudinii evenimentului.
Pentru că sunt atât de accesibile, evenimentele la această scară au rolul lor pe scenă. E primul contact al consumatorului cu efectele muzicii electronice asupra mulțimii, iar acolo se simte cel mai bine energia sunetelor. Cu cât audiența e mai mare la un asemenea eveniment, cu atât sunt mai mari șansele ca o parte din public să vrea să-și dezvolte gusturile muzicale. O parte dintre aceștia se vor scurge apoi încet în underground. Fără evenimente pentru mase, nu avem nici scene de nișă.